Neconstituționalitatea art. 250 ind. 2 Cod Procedură penală (verificarea măsurilor asigurătorii) și prevederilor art. 107 alin. 2 și 3(confiscarea specială)
Tașcă Law Practice a obținut, în două dosare aflate pe rolul Curții de Apel București, sesizarea Curții Constituționale cu privire la art. 2502 Cod Procedură penală (verificarea măsurilor asigurătorii) și art. prevederilor art. 107 alin. 2 și 3 prin raportare la art. 108 lit. d (confiscarea specială).
Deși sesizările sunt distincte și provin din dosare separate (primul fiind soluționat definitiv de către Curtea de Apel București iar al doilea fiind încă pe rolul instanței), acestea sunt în legătură cu aceleași fapte săvârșite de aceeași persoană.
Pe scurt, situația de fapt constă în presupusa săvârșire a unor infracțiuni de natură economică (delapidare, evaziune fiscală, bancrută frauduloasă și spălare de bani) ce au fost cercetate de către DIICOT Structura Centrală într-un dosar început în anul 2015 și care a fost finalizat la începutul anului 2023. Parchetul a dispus clasarea cauzei față de mai multe persoane, motivul fiind în opinia Parchetului, intervenirea prescripției.
Prin Ordonanța prin care s-a dispus clasarea cauzei s-au menținut măsurile asigurătorii luate în cauză și s-a solicitat confiscarea specială a sumelor de bani dobândite prin presupusa săvârșire a faptelor reținute de către Parchet.
Până la momentul emiterii Ordonanței de clasare, măsurile asigurătorii au fost verificate din 6 în 6 luni, în conformitate cu dispozițiile art. 2502 Cod pr. pen., ultima verificare având loc în luna decembrie 2022. După ce Ordonanța de clasare a fost atacată în fața Judecătorului de Camera Preliminară din cadrul Curții de Apel București (în cursul lunii martie 2023), acestea nu au mai fost verificate până la soluționarea definitivă a dosarului din luna decembrie 2023, însă măsurile asigurătorii nu au fost ridicate, în ciuda cererilor formulate.
Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu privire la neconstituționalitatea art. 2502 Cod pr. pen., am arătat că deși se indică încă de la începutul textului de lege faptul că și judecătorul de cameră preliminară poate verifica periodic măsura asigurătorie, conținutul textului criticat face referire doar la termenele în care se verifică măsura pentru faza de urmărire penală și faza de judecată, fără a se indica în mod expres și termenul de verificare în faza distinctă a procedurii prevăzută de art. 336 Cod pr. pen. sau în faza camerei preliminare.
De asemenea, am arătat că legiuitorul nu a reglementat care este consecința juridică (sancțiunea procesuală) în cazul nerespectării acestor termene (6 luni/1 an) pentru omisiunea organului judiciar de a verifica măsura asigurătorie sau verificarea tardivă a acesteia.
Pe rolul Curții Constituționale se află nu mai puțin de 54 de dosare cu privire la neconstituționalitatea art. 2502 Cod pr. pen., prima sesizare fiind din anul 2021.
În prezent, toate dosarele se află în faza de raport, însă apreciem că se impune soluționarea cu celeritate a cererilor formulate, având în vedere atât vechimea sesizărilor cât și importanța majoră a dispozițiilor legale criticate cu privire la menținerea (sau nu) a unor măsuri asigurătorii.
Ulterior, în cursul anului 2024, după soluționarea cauzei ce a avut ca obiect plângerea împotriva Ordonanței prin care s-a criticat soluția de clasare emisă în cauză, Curtea de Apel București a fost sesizată, în temeiul disp. art. 5491 Cod pr. pen., în vederea luării măsurii de siguranță a confiscării speciale, cu privire la sumele de bani dobândite prin săvârșirea faptelor reținute în Ordonanța de clasare.
Câtă vreme, prin ordonanța de clasare emisă în cauză nu se poate stabili vinovăția clientului reprezentat de Tașcă Law Practice, apreciem că nu este permisă aplicarea unei ”pedepse penale”, așa cum este definită confiscarea specială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO nu are în vedere doar aplicarea unei ”pedepse penale” în sensul dreptului național român, ci și a sancțiunilor de drept penal, așa cum este confiscarea specială, iar confiscarea anumitor bunuri nu are doar o aptitudine preventivă, ci mai degrabă are caracterul unei adevărate sancțiuni penale, așa cum este cazul de față.
O astfel de sancțiune ce are caracterul unei ”pedepse penale” nu poate fi dispusă în lipsa stabilirii vinovăției persoanei respective deoarece, în caz contrar ar fi o încălcare a art. 6 par. 2 CEDO referitor la prezumția de nevinovăție dar și o încălcare a art. 7 CEDO referitor la principiul legalității pedepselor.
Aceste noțiuni sunt reglementate de art. 23 alin. 11 și 12 din Constituția României, motiv pentru care am solicitat sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării unui examen de constituționalitate a dispozițiilor art. 107 alin. 2 și 3 prin raportare la art. 108 lit. d) rap. la 112 alin. 1 lit. e) din Codul Penal, dispoziții ce permit luarea măsurii confiscării speciale.
În prezent, pe rolul Curții Constituționale se află 8 dosare cu privire la neconstituționalitatea dispozițiilor legale ce reglementează luarea măsurii confiscării speciale, prima sesizare fiind din anul 2022, toate dosarele fiind în faza de raport.
Considerăm că dispozițiile legale indicate mai sus au între ele o strânsă legătură deoarece primele permit menținerea unor măsuri asigurătorii pe termen indefinit (cel puțin în situației descrise anterior) iar ultimele dispoziții legale criticate permit confiscarea unor sume de bani (sau altor bunuri) deși nu există o hotărâre penală definitivă de condamnare a persoanei în cauză.
